EN / RO / DE

Save the Furdui children!

After almost a year and a half since the abusive intervention of Jugendamt Heidekreis employees in the Furdui Family, the children are going through unimaginable trauma and can hardly endure the treatment they are being subjected to.

David, the oldest boy, wants to go home. He is discouraged by the lack of perspective, the isolation while living at the youth home, and the absence of close relationships with his family. Furthermore, he is saddened and disheartened by the actions of the Jugendamt to alienate his siblings from their parents and from each other. He never wanted this to happen. He asked to participate at the last court trial and was very disappointed with the way things went.

Naomi is disoriented and unsure. She wished to come home with her sisters, to whom she was strongly attached. Her recent escape from the youth home was her way of protesting and venting her emotions.

Lea has not seen her brothers and sisters since March. She sees his parents once every two weeks. She does not have the possibility to learn the Romanian language. They wanted to isolate her from her family and Germanize her.

Ruben and Albert are in a deplorable mental state, isolated in a village of children far from home. The head of this children's village near Bremen uses methods of intimidation and control inspired by concentration camps. The children are told to refrain from saying the things they really want to say to their parents. The parents must get approval for any topic they want to discuss with their children at the meetings. They are not allowed to talk freely and without constraint, only what is allowed by the meeting supervisor. (We wonder if they also apply other methods practiced at Haasenburg!)

They have tried to reduce the meetings between the boys and their parents down to 4 weeks, and now they are trying to stop them altogether. In the latest court decision, the frequency of the meetings was not clearly established, and the youth home is now free to make up their own appointments. And the youth home is putting up all kinds of conditions in order to stop the meetings. The latest requirement submitted to the parents to sign in order to continue seeing their boys is that they are not allowed to talk to them about home and they are not allowed to bring them any gifts or toys from home.

Natalia and Estera enjoyed the vacation, but their joy was always overshadowed by the absence of their brothers. It is hard for them not to see them around. They want to hug Lea so much; they miss her immensely. Their lives were deeply marked by the separation and humiliation to which they and the whole family were subjected; they relayed that it has been difficult for them.

The parents are mentally terrorized with all kinds of demands and ideas from people who want nothing more than to buy time in their plan to completely capture their children.  They do this through a powerful and profitable system which is, as was written in the press countless times, controlled by people with dark and hidden interests.

The actions of the Jugendamt and the supervisors in the locations where the children are held have a single purpose: to bring both the children and the parents to the state of mental exhaustion after which they will give up and resign themselves to the separation.

Thank you to all the supporters of the Furdui family! We thank the brothers and sisters who have supported this family so far, as well as the pastors and churches who have been involved, and we urge you to continue to be with the Furdui parents and children in the future.

There is an urgent need to be united more than ever before in order to expose these abusive and inhumane practices, and for the Furdui Family to be reunited.

Pastor Cristian Ionescu

And the Furdui Initiative Group

***

Salvați copiii Furdui!

După aproape un an și jumătate de la intervenția abuzivă a angajaților Jugendamt Heidekreis în Familia Furdui, copiii trec prin traume neimaginabile și cu greu mai pot îndura tratamentul la care sunt supuși.

David, băiatul cel mare, își dorește foarte mult să se întoarcă acasă. Este descurajat de lipsa de perspectivă, de izolarea pe care i-a adus-o viața la cămin, de absența relațiilor și a persoanelor de referință apropriate. În plus, este trist și descurajat de acțiunile Jugendamt de a îndepărta pe frații lui de părinți și unii de alții. El nu și-a dorit niciodată acest lucru. A cerut să participe la ultimul proces în instanță și a fost foarte dezamăgit de modul în care au decurs lucrurile.

Naomi este dezorientată și nesigură. Și-a dorit să vină acasă împreună cu surorile ei, de care a fost puternic atașată. Fuga ei recentă de la cămin a fost un mod de a protesta și a-și descărca emoțiile.

Lea nu și-a mai văzut frații și surorile din luna martie. Îi vede pe părinți o dată la două săptămâni. Nu are posibilitatea să mai învețe limba română. S-a dorit îndepărtarea de familie și germanizarea ei.

Ruben și Albert sunt într-o stare psihică deplorabilă, izolați într-un sat de copii la distanță de casă. Șefa acestui sat de copii de lângă Bremen aplică metode de intimidare și control inspirate din regimuri totalitare. Copiilor li se cere să declare ceea ce ei nu vor. Părinții trebuie să primească aprobare pentru orice subiect pe care doresc să îl discute cu copiii la întâlniri, nu au voie să discute liber și fără constrângeri ci doar ce li se permite de către supervizorul întâlnirii. (Ne întrebăm dacă aplică și alte metode practicate la Haasenburg!)

Au încercat să rărească întâlnirile dintre băieți și părinți la 4 săptămâni, iar acum încearcă să le oprească total. În ultima hotărâre judecătorească nu se stabilește clar frecvența întâlnirilor, ci se lasă mână liberă căminului să facă programările. Iar căminul pune tot felul de codiții, astfel încât să poată opri întâlnirile. Ultima cerință transmisă părinților cu obligația de a o semna pentru a putea continua să-i vadă pe băieți este că nu au voie să vorbească cu ei nimic despre casă și nu au voie să le ducă niciun cadou sau jucărie de acasă.

Natalia și Estera s-au bucurat de vacanță, dar mereu bucuria lor a fost umbrită de absența fraților. Le este greu să nu-i vadă în preajmă. Își doresc așa de mult să o îmbrățișeze pe Lea, le este foarte dor de ea. Viața lor a fost marcată profund de separarea și umilința la care au fost supuse ele și întreaga familie; au povestit că le-a fost greu.

Părinții sunt terorizați psihic cu tot felul de cerințe și idei din partea unor oameni care nu doresc altceva decât să câștige timp în planul lor de capturare totală a copiilor într-un sistem puternic și profitabil în care, așa cum a scris în presă de nenumărate ori, au prins rădăcini oameni cu interese din cele mai meschine.

Acțiunile Jugendamt și ale supraveghetorilor din locațiile unde sunt cazați copiii au un sigur scop: să aducă atât copiii, cât și părinții în starea de epuizare psihică în care cedează și se resemnează cu despărțirea.

Mulțumim tuturor susținătorilor familiei Furdui! Mulțumim fraților și surorilor care au susținut această familie până acum, mulțumim pastorilor și bisericilor care s-au implicat și vă rugăm să fiți alături de părinții și copiii Furdui în continuare.

Este nevoie urgentă să ne unim mai mult ca oricând pentru a demasca aceste practici abuzive și inumane, iar Familia Furdui să fie reunită.

Pastor Cristian Ionescu

și Grupul de Inițiativă.

***

Rettet die Furdui-Kinder!

Fast eineinhalb Jahre nach dem missbräuchlichen Eingreifen von Jugendamtsmitarbeitern Heidekreis in der Familie Furdui, die Kinder machen unvorstellbare Traumen durch und können die Behandlung, der sie unterzogen werden, kaum ertragen.

David, der älteste Junge, sehnt sich nach Hause zurück. Er ist entmutigt durch das Fehlen von Perspektive, die Isolation im Kinderheim, das Fehlen von Beziehungen und enge Bezugspersonen. Darüber hinaus ist er traurig und entmutigt über das Vorgehen des Jugendamtes seine Geschwister von den Eltern und voneinander zu entfremden. Das hat er nie gewollt. Er bat darum, an der letzten Gerichtsverhandlung teilzunehmen, und war sehr enttäuscht über die Art und Weise, wie die Dinge liefen.

Naomi ist verwirrt und unsicher. Sie wollte mit ihren Schwestern nach Hause kommen, zu denen sie eine starke Bindung hatte. Ihre kürzliche Flucht aus dem Heim war eine Form des Protests um ihren Emotionen freien Lauf zu lassen.

Lea hat ihre Brüder und Schwestern seit März nicht mehr gesehen. Sie sieht ihre Eltern alle zwei Wochen. Sie hat keine Möglichkeit, Rumänisch zu lernen. Ihre völlige Entfremdung und ihre Germanisierung ist gewollt und durchgesetzt.

Ruben und Albert befinden sich in einem beklagenswerten geistigen Zustand, isoliert in einem Kinderdorf weit weg von Zuhause. Die Kinder werden aufgefordert, zu erklären, was sie nicht wollen. Eltern müssen für jedes Thema, das sie mit ihren Kindern bei den Bescuhen besprechen wollen, eine Genehmigung erhalten.

In den Sitzungen dürfen sie nicht frei und ohne Zwang diskutieren, sondern nur das, was ihnen von der Betreuer der Sitzung erlaubt wird. (Wir fragen uns, ob sie andere Methoden anwenden, die in Haasenburg praktiziert wurden!)

Sie haben versucht, die Treffen zwischen Jungen und Eltern auf 4 Wochen zu verlegen, und jetzt versuchen sie, es ganz zu stoppen. Aus dem letzten Gerichtsurteil geht nicht hervor, wie oft das Treffen stattfinden kann, man überlässt es aber den Heimen, die Termine zu vereinbaren. Und das Kinderdorf stellt alle Arten von Bedingungen, damit sie die Treffen beenden können. Die letzte Anforderung, die, die Eltern bekommen haben und unterschreiben müssen, damit sie die Jungen weiterhin sehen können, ist, dass sie keine Erlaubnis haben mit ihnen über alles zu reden was das Haus betrifft, und sie dürfen ihnen keine Geschenke oder Spielsachen von zu Hause mitbringen.

Natalia und Estera genossen ihren Urlaub, aber ihre Freude wurde immer wieder von der Abwesenheit ihrer Geschwister überschattet. Es fällt ihnen schwer, sie nicht zu sehen. Sie möchten Lea so gerne umarmen, sie vermissen sie so sehr. Ihr Leben ist tief geprägt von der Trennung und Demütigung, die sie erfahren haben, die sie und ihre ganze Familie erdulden mussten. Sie sagten, sie haben eine schwere Zeit hinter sich.

Die Eltern werden mit allen möglichen Forderungen und Ideen von Leuten terrorisiert, die keine Ahnung haben und die nichts anderes wollen, als Zeit für ihren Plan zu gewinnen, die Kinder vollständig in ein System einzubinden, ein mächtiges und profitables System, in dem Personen mit den gemeinsten Interessen, Wurzeln geschlagen haben, wie die Presse immer wieder schreibt.

Das Handeln des Jugendamtes und der Aufsichtspersonen in den Unterbringungseinrichtungen hat ein einziges Ziel: Kinder und Eltern in einen Zustand psychischer Erschöpfung zu bringen, in dem sie aufgeben und sich mit der Trennung abfinden.

Für die älteren Kinder wird es im Oktober eine neue Beurteilung der Situation durch das Obergericht geben, David und Naomi können eventuell zu Hause bleiben. Dafür wurden den Eltern Bedingungen auferlegt, deren Erfüllung absichtlich blockiert wurde, um den Termin zu verschieben.

Vielen Dank an alle Unterstützer der Familie Furdui! Vielen Dank an die Brüder und Schwestern, die diese Familie bisher unterstützt haben, danke an die Pastoren und Kirchen, die sich engagiert haben und wir bitten Euch unterstützen Sie die Eltern und Kinder der Furdui weiterhin.

Wir müssen uns mehr denn je zusammenschließen, um diese Praktiken aufzudecken, missbräuchliche und unmenschliche Praktiken, sodass die Familie Furdui wieder zusammengeführt wird.

Wir danken Ihnen!

Team der Furdui-Initiative

Facebook: facebook.com/sustinemfamiliafurdui

Website:https://furduifamily.org